1964 – 2014

Eveniment

Cu mândrie vă anunțăm că Școala Gimnazială „Ioan Opriș” împlinește anul acesta o jumătate de veac de când slujește cu atâta demnitate educația, orientând împlinirea tinerilor turdeni.

Pentru că destinul școlii este strâns legat de destinul devenirii dumneavoastră, sunteți în măsură să ne adresați câteva cuvinte acum, când, la ceas aniversar, ne scriem propria istorie, monografie a întregului nostru parcurs.

V-am fi recunoscători dacă ați reuși să ne trimiteți gândurile dumneavoastră, amintiri, trăiri, regăsiri, până în data de 25 aprilie pentru a le putea consemna și în monografia școlii.

 

Reclame

Comments on: "Eveniment" (9)

  1. Stefanie Tudor said:

    Mesajul domnului primar Tudor Ştefănie cu ocazia aniversării a 50 de ani de existenţă a Şcolii Ioan Opriş

    O jumătate de veac…

    Ca o clipă au zburat anii!

    Vechimea unei şcoli se măsoară în amintirile generaţiilor ce i-au trecut pragul. Nici nu bănuim câte nostalgii descarcă din sufletul nostru acest moment aniversar, începând cu primii paşi în şcoala şi trecând discret peste chipurile dascălilor care “au sfinţit” acest minunat locaş.

    O profesoară de limba română (cine alta?) spunea atât de frumos despre dascălii unei şcoli: “Unii s-au mutat la stele, o parte s-au îndreptat spre alte locuri, iar alţii se odihnesc, în mai multă sau mai puţina linişte, după o viaţă în care sufletele lor s-au risipit cu generozitate, în multele generaţii de elevi.”

    Amintiţi-vă mereu şi nu uitaţi niciodată această parte minunată, din viaţa voastră!

    Care e misiunea şcolii?
    Aceea de a descoperi lumina speranţei pentru fiecare copil al nostru! Dar câte zile de căutari, renunţări, succese, eşecuri, dureri, suferinţă şi bucurii aţi trăit aici alături: elevi, învăţători şi profesori ai Şcolii Ioan Opriş!

    Vă rog să primiţi cu bucurie şi împlinire florile recunoştinţei mele, a părinţilor, copiilor pentru dăruirea cu care le îndrumaţi paşii în şcoala şi-i pregătiţi pentru viaţa, pentru dulcele efort de a le oferi un sprijin moral şi o bogăţie sufletească de care fiecare dintre noi are atâta nevoie!

    La mulţi ani!

    Primar,
    Tudor Ştefanie

  2. Berar Alexandra said:

    Cu emoţie, într-un amestec de bucurie şi amintiri frumoase,rememorez anii în care am fost eleva acestei şcoli. Am îndrăgit totul de la primul pas făcut pe poarta şcolii deoarece simţeam că imi va oferi cunoştinţe care îmi vor folosi în viaţă şi prietenii care se vor menţine de-a lungul anilor .
    Pentru mine, această şcoală a reprezentat startul în viaţă, locul unde mi-am petrecut ani frumoşi ai copilăriei mele. Oameni minunaţi, care mi-au fost dascăli, mi-au rămas în suflet ca mentori şi le mulţumesc acum că am oportunitatea de a-i cunoaşte îndeaproape ca şi colegi, ca şi prieteni de suflet, care îmi oferă sprijinul de care am nevoie. Sunt extrem de mândră şi fericită că am ocazia să fac parte din colectivul de cadre didactice al acestei şcoli minunate şi îmi doresc să transmit elevilor acelaşi sentiment de bucurie pe care eu îl trăiesc zi de zi în spiritul ioanoprişenist.
    La ceas aniversar, când generaţii de elevi s-au înălţat în zbor de pe băncile Şcolii Gimnaziale,, Ioan Opriş” şi au ajuns treptat pe tărâmul cunoaşterii, doresc să transmit un călduros ,, La mulţi ani!” în speranţa că şcoala mea de suflet va rămâne acelaşi loc plin de viaţă, un spaţiu primitor şi cald pentru generaţiile de elevi care îşi vor îndrepta paşii spre ea.

  3. Pentru mine scoala generala nr. 8 din Turda a insemnat fundatia unei educatii solide pe baza careia am construit cariera mea actuala si drumul meu in viata. Le sunt recunoscatoare tutor cadrelor didactice din perioda cand am fost eleva (1978-1986), incepad cu doamna invatatoare Maria Serbanescu si terminand cu profesoarele si profesorii din ciclul gimnazial. Pasiunea pentru matematica mi-a fost insuflata de doamna Niculina Soporan iar pasiunea si mai mare pentru fizica de doamna Eva Amiras. Imi amintesc ca toti elevii erau speriati de doamna Amiras, doar eu aveam parte de tratament special la orele de pregatire pentru olimpiada de fizica (care mi-a adus o mentiune la faza pe tara). Pregatirea temeinica la matematica si fizica mi-a permis sa studiez mai departe informatica la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca si apoi sa obtin un doctorat la University of Toronto in Canada. In prezent sunt profesoara titulara la University of Ottawa unde am ocazia sa impartasesc mai departe pasiunea pentru cercetare in domeniul informaticii. Limbile straine sunt de asemenea importante desi elevii nu le apreciaza la inceput. Doamna Daniela Lalut a stiut sa prea franceza intrun mod care mi-a permis 15 ani mai tarziu sa pot vorbi franceza in mod fluent. Un mentor spiritual important a fost pentru mine doamna diriginta Maria Groza, care mi-a insuflat pasiunea pentru limba si literatura romana, inclusiv gramatica. Gramatica este importanta pentru mine pentru ca acum fac cercetare in domeniul lingvisticii computationale, unde gramatica e la baza sistemelor informatice pentru comunicare prin comezi vocale sau scrise.

    Va doresc tuturor celor de la scoala nr. 8 o aniversare reusita si in continuare sa purtati stafeta educatiei de calitate cu acelasi entuziasm.

  4. Ioana Rentean said:

    Ma intorc in timp cu nostalgie, amintindu-mi de anii petrecuti in aceasta scoala si de dascalii care mi-au marcat existenta, contribuind la formarea mea ca om mai inainte de toate. Imi amintesc cu drag de doamna mea invatatoare, d-na Maria Ghitun, de vocea ei calda si privirea blanda, care mi-a indrumat pasii in decursul celor 4 ani si care a ramas mereu in amintirea mea, de dl Potarniche si al sau cor, de dl. Breaz si curiozitatea dansului din timp in timp despre „ce vrem sa fim cand vom creste mari?”. De asemenea, imi amintesc de d-na Suteu, mereu in tinuta sport si cu fluierul la gat si de d-na de franceza pe care o veneram.
    Ceea ce am devenit azi, datorez in mare masura acestei scoli si implicit colectivului de dascali de aici, care, mai mult sau mai putin, si-au pus amprenta asupra caracterului meu.
    La multi ani, Scoala Gimnaziala Ioan Opris din Turda, Scoala nr. 8 de altadata!

  5. Silip Rahela-Alina said:

    Imi aduc aminte,
    Septembrie 2003,Am intrat pentru prima data in scoala Ioan Opris,Eram speriata de necunoscut,dar totusi incantata pentru ca stiam ca o sa ma maturizez cu zii ce trece,
    Am gasit niste persoane deosebite,niste profesori care si-au dat interesul.invatatoarea mea din clasee 1-4 Doamna Adelina Stieger,un inger pe pamant,nu am sa o uit niciodata,ea este modelul meu in viata..
    Am cele mai frumoase amintiri,Alaturi de colegii mei!!!! Intrun Cuvant,Cea mai tare scoala generala..!!!!
    LA MULTII ANI!!!

  6. Marinela Berchisan Natrapei said:

    Ma intorc cu gandul in urma cu 46 de ani si parca ma vad pasind pe portile Scolii nr 8, o fetita micuta si timida.Nu mi-am imaginat atunci si nici mai tarziu ca drumul meu va reveni la scoala aceasta, dar de data aceasta ca dascal, colega fiind cu fostii mei profesori.A fost un sentiment minunat.
    Vreau sa le multumesc tuturor pentru ceea ce a insemnat fiecare dintre ei pentru mine.
    Acum Scoala Gimn. „Ioan Opris” a devenit a doua mea familie, unde m-am simtit si ma simt in continuare „acasa”.
    La multi ani , ioanoprisenistilor! Viata lunga,plina de succese!
    Marinela Berchisan Natrapei

  7. Maria Frînc said:

    Primul sunet al clopoţelului era parcă o chemare a copiilor gălăgioşi din curtea şcolii într-un tărâm al ştiinţei, al educaţiei în care ei vor urma să pătrundă. Acest tărâm l-am cunoscut pentru prima dată la Şcoala Gimnazială “Ioan Opriş” Turda. Aşteptam cu teamă începerea anului şcolar, neînţelegând de ce trebuie să ies din mediul meu familiar, de ce trebuie să stau cu nişte oameni necunoscuţi. Îmi imaginam învăţătoarea un om mic de statură, ca şi noi, copiii, ce trebuia să aibă grijă de noi până vin părinţii să ne ia. Am fost surprinsă când am vazut-o ce înaltă e şi primul meu gând a fost, “cum pot să scap de aici?”. Treptat am început să înţeleg că în zadar încerc să îmi conving părinţii să nu mai merg la şcoală. M-am împrietenit astfel, cu colegii şi am observat că şcoala nu e chiar atât de rea, precum am văzut-o. Pe când am început să mă obişnuiesc, s-a încheiat o etapă din viaţa mea de şcolăriţă. Trecusem pe clasa a V-a. Eram bulversată de numărul mare de profesori care se perindau prin clasă şi mă întrebam, de ce nu poate un dascăl să predea toate materiile? Cu timpul mi-am dat seama cât de complicată este ştiinţa, dar cât de minunată este cercetarea ei. Dacă ar fi să “curăţ de coajă amintirile şi să storc din ele ceva”, aş obţine oamenii deosebiţi pe care am avut prilejul de ai cunoaşte în acest tărâm al ştiinţei, Şcoala Gimnazială “Ioan Opriş”, precum şi ştiinţa în sine, la care mi-au făcut accesul mai uşor nişte dascăli minunaţi. În Şcoala Gimnazială se pun bazele tânărului ca om pentru societate, ca om pentru ştiinţă. Colectivul de profesori de la Şcoala Ioan Opriş, a reusit să realizeze o fundaţie durabilă tinerilor pe care i-a format, să-i înveţe că intrarea într-un mediu nou este o provocare şi o împrejurare în care se dezvoltă ca oameni, ca înţelepciunea este, aşa cum spunea Platon, “singura monedă valoroasă pentru efectuarea schimbului” şi ca viaţa era mai frumoasă, dacă ştim să căutam frumosul. La ceas aniversar, îi doresc Şcolii Gimnaziale “Ioan Opriş” o viaţă îndelungată, un catastif al elevilor cât mai bogat, putere de muncă profesorilor şi multe realizari !

  8. Ana Maria Soproni said:

    Buna ziua la toata lumea,
    Va felicit pentru aceasta importanta aniversare si sper s-o sarbatoriti cat mai frumos.
    Un respectuos salut tuturor invatatorilor, profesorilor, administratiei(secretariat, biblioteca etc.)
    O calda imbratisare pentru fostele mele colege bibliotecare Adelina si Mariana.
    Cu mult drag,
    Ana Maria

  9. Natrapei Dan Tudor said:

    Se spune că în viaţă există anumite momente sau persoane, care îşi pun amprenta asupra formării şi dezvoltării fiecăruia dintre noi.
    Îmi dau seama prea bine că ceea ce sunt azi sau ceea ce voi deveni mâine îi datorez in mare parte colectivului de profesori al acestei scoli.
    Sunt mandru si recunoscator ca am avut ocazia sa invat la Scoala Gimnaziala „Ioan Opris” !

    „La multi ani!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: